Înțelesuri
- 1
Curajos în luptă, care nu se teme de primejdie.
„Ștefan cel Mare a fost un domnitor viteaz.”
- 2
(Substantivat) Om curajos, erou care nu se teme de nimic.
„Vitejii au apărat cetatea până la capăt.”
- 3
(Istorie) Titlu dat în Evul Mediu celor care se distingeau în luptă.
„Domnitorul i-a făcut viteji pe ostașii care au luptat în prima linie.”
Sinonime
Cum se folosește
Femininul e „vitează”; pluralul „viteji”, „viteze”.
Forme flexionare
- masculin plural
- viteji
- masculin plural
- viteze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (vitenzĭ).