Înțelesuri
- 1
Faptul de a folosi ceva; folosință.
„Medicamentul e numai pentru uz extern.”
- 2
Obicei, datină, felul în care se face ceva de obicei.
„Potrivit uzului, mireasa intra prima în biserică.”
- 3
(Juridic) Dreptul de a folosi un lucru care e al altcuiva.
„I-a lăsat casa în uz până la sfârșitul vieții.”
Antonime
- neîntrebuințare
Expresii și locuțiuni
- A face uz dea se folosi de ceva.
- Ieșit din uzcare nu se mai folosește.
- De uz casnicfăcut pentru folosul gospodăriei.
Etimologie
Din latinescul usus și din italiana uso.