Înțelesuri
- 1
Roată mică, montată de obicei sub un obiect ca să poată fi rostogolit.
„Valiza are rotile și se trage ușor pe peron.”
- 2
(Regional) Roată din partea din față a plugului, pe care se sprijină acesta; la plural, chiar această parte a plugului.
„Bunicul a uns rotilele plugului înainte de arat.”
- 3
(La plural) Patine cu roți, pe care te deplasezi pe asfalt.
„Copiii se dau pe rotile pe aleea din parc.”
Sinonime
- rotiță
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: rotilei; plural: rotile.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- rotilei
- plural
- rotile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din roată, cu sufixul -ilă.