Înțelesuri
- 1
Izbândă, succes, realizare.
„Reușita echipei a bucurat orașul.”
- 2
(Adjectiv, la feminin) Bine făcută, izbutită.
„A fost o petrecere reușită.”
Antonime
- eșec
- nereușită
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- reușitei
- plural
- reușite
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din italianul riuscita și din franceza réussite.