Înțelesuri
- 1
Persoană care s-a lepădat de credința sau de țara ei.
„Fusese numit renegat după ce se trecuse la altă credință.”
- 2
Persoană care și-a trădat ideile sau tabăra din care făcea parte.
„Foștii colegi de partid îl socoteau un renegat.”
Sinonime
- apostat
- trădător
Cum se folosește
Femininul e „renegată”; pluralul „renegați”, „renegate”.
Forme flexionare
- masculin plural
- renegați
- masculin plural
- renegate
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza renégat și germana Renegat.