Înțelesuri
- 1
Parte desprinsă dintr-un întreg: ramură, braț, subdiviziune.
„Rețeaua de contrabandă avea ramificații în trei țări.”
- 2
Locul în care un drum, un râu sau o conductă se împarte în două sau mai multe părți.
„La ramificație, ia-o pe drumul din dreapta.”
- 3
(Botanică) Formarea ramurilor laterale pe tulpină sau pe rădăcină; ramificare.
„Tăierile de primăvară stimulează ramificația pomilor.”
Sinonime
- ramură
- bifurcație
- ramificare
Cum se folosește
Plural: ramificații. Se pronunță -ți-e.
Forme flexionare
- articulat
- ramificația
- genitiv-dativ articulat
- ramificației
- plural
- ramificații
- plural articulat
- ramificațiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (ramification).