Înțelesuri
- 1
Faptul de a stăpâni un bun; deținerea efectivă a unui lucru.
„Documentele au ajuns în posesia anchetatorilor abia după o lună.”
- 2
(juridic) Stăpânirea unui lucru împreună cu dreptul de a-l folosi și de a dispune de el.
„Legea deosebește posesia de proprietate.”
- 3
Teritoriu stăpânit de un stat străin; colonie.
„Insulele au fost multă vreme posesii ale coroanei britanice.”
Sinonime
- stăpânire
- deținere
- proprietate
Antonime
- înstrăinare
Expresii și locuțiuni
- A intra în posesia (a ceva)a ajunge să stăpânească un lucru, a-l primi efectiv.
- A lua în posesiea-și însuși ceva, a se instala ca stăpân.
Etimologie
Din franțuzescul possession, la rândul lui din latinescul possessio; variantă a formei posesiune.