Înțelesuri
- 1
Scândură prinsă orizontal pe perete, pe care se pun cărți, vase sau alte lucruri; raft.
„Bunica ține farfuriile pictate pe polița din bucătărie.”
- 2
Act prin care o firmă te asigură că îți plătește o pagubă.
„Și-a făcut poliță de asigurare pentru casă.”
- 3
Hârtie prin care cineva se obligă să plătească o sumă la o anumită dată.
„Negustorul a semnat o poliță pe trei luni.”
Cum se folosește
Pluralul e „polițe”.
Expresii și locuțiuni
- A-i plăti cuiva o polițăa se răzbuna pe cineva pentru un rău făcut.
Etimologie
Din slavă (polica).