Înțelesuri
- 1
Care ține de poezie sau de poet.
„Eminescu are un limbaj poetic inconfundabil.”
- 2
(Figurat) Plin de farmec, care te inspiră și te emoționează.
„Satul acoperit de zăpadă avea ceva poetic.”
- 3
(Substantivat, feminin, „poetica”) Ramura teoriei literare care studiază cum se fac poeziile; carte despre arta de a scrie.
„„Poetica” lui Aristotel e citită și azi la facultate.”
- 4
(Substantivat, feminin) Felul propriu de a scrie poezie al unui autor, al unei epoci sau al unui curent.
„Poetica lui Arghezi a schimbat limba poeziei românești.”
Sinonime
- liric
- încântător
Antonime
- prozaic
Cum se folosește
Femininul e „poetică”. „Poetica”, substantiv, e teoria creației poetice.
Expresii și locuțiuni
- Licență poeticăabatere de la regulile limbii, îngăduită în versuri.
- Artă poeticăpoezie în care autorul își spune ideile despre poezie.
Forme flexionare
- masculin plural
- poetici
- feminin
- poetică
- feminin plural
- poetice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din neogreacă, latină (poeticus), italiană și franceză (poétique).