Înțelesuri
- 1
Care e propriu doar unei ființe, unui lucru sau unui grup; caracteristic.
„Fiecare regiune are un fel particular de a face pâinea.”
- 2
Care nu ține de stat; privat.
„Merge la o școală particulară.”
- 3
Care nu e oficial și nu e destinat publicului.
„Au avut o discuție particulară, în birou.”
- 4
(Substantivat) Persoană care nu deține o funcție oficială; om obișnuit, în raport cu statul.
„Terenul a fost cumpărat de un particular.”
Antonime
- general
- public
- de stat
Expresii și locuțiuni
- În particularîntre patru ochi, fără martori; sau: în mod deosebit, mai ales.
- Lecție particularăoră predată unui singur elev, în afara școlii.
Etimologie
Din latinescul particularis și germanul partikular.