DEX Dicționar

organic

adjectiv4 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Care ține de organele unei ființe sau de un organism viu.

    „Medicul a spus că nu e o boală organică, ci de nervi.”

  2. 2

    (Chimie) Despre substanțele care au în compoziție carbon și se găsesc în ființele vii.

    „Frunzele căzute sunt materie organică pentru sol.”

  3. 3

    (Despre alimente, culturi) Produs fără îngrășăminte chimice și fără pesticide; ecologic.

    „Cumpără numai legume organice de la un producător din sat.”

  4. 4

    Care face parte în mod firesc dintr-un întreg, legat strâns de celelalte părți.

    „Muzica e o parte organică a spectacolului, nu un adaos.”

Sinonime

Antonime

  • anorganic
  • artificial

Expresii și locuțiuni

  • Chimie organicăramura chimiei care studiază compușii carbonului.
  • Îngrășământ organicîngrășământ natural, ca gunoiul de grajd sau compostul.

Etimologie

Din latinescul organicus și din franceza organique.

Alte cuvinte de pe litera O