Înțelesuri
- 1
Nume dat cartușelor, proiectilelor, grenadelor și bombelor folosite la armele de foc.
„Unitatea a rămas fără muniție după a treia zi de asediu.”
- 2
(figurat) Argumentele sau informațiile cu care cineva intră într-o dispută.
„Ancheta i-a dat opoziției muniție pentru toată campania.”
Sinonime
- proiectile
- cartușe
Expresii și locuțiuni
- Muniție de războiîntreaga cantitate de proiectile și de încărcături necesare unei trupe în luptă.
Forme flexionare
- articulat
- muniția
- genitiv-dativ articulat
- muniției
- plural
- muniții
- plural articulat
- munițiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din germanul Munition și din franțuzescul munition, la rândul lor din latinescul munitio.