Înțeles
În Biserica Ortodoxă, ierarh cu rang deasupra episcopului și sub patriarh, care conduce de obicei o mitropolie.
„Mitropolitul a slujit la hramul catedralei.”
Cum se folosește
Se desparte: mi-tro-po-lit. Plural: mitropoliți.
Forme flexionare
- plural
- mitropoliți
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (mitropolitŭ).