Înțelesuri
- 1
Acoperământ de cap înalt, bogat împodobit, purtat de episcopi la slujbă.
„Mitropolitul purta o mitră aurită, cu pietre colorate.”
- 2
Coroana unor regi sau împărați din vechime.
„Pe monedele vechi, regele apare cu mitra pe cap.”
- 3
(Popular) Uter, organul în care crește copilul înainte de naștere.
„În medicina populară, mitra era numele dat uterului.”
Cum se folosește
Se desparte mi-tră. Plural: mitre.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- mitrei
- plural
- mitre
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (mitra) și din neogreacă (mítra).