Înțelesuri
- 1
Fapt care pare peste puterea firii și care e pus pe seama unei puteri divine; minune.
„Vindecarea lui a fost socotită un miracol.”
- 2
Lucru sau întâmplare uimitoare, greu de crezut.
„E un miracol că a scăpat nevătămat din accident.”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- Prin miracolîn chip cu totul neașteptat, fără explicație.
Forme flexionare
- plural
- miracole
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (miraculum), cu sprijin din italiană și franceză.