Înțeles
Plantă de câmp sau de grădină cu flori albe pe margini și galbene în mijloc.
„Fetele împleteau coronițe din margarete.”
Sinonime
- mărgărită
Cum se folosește
Pluralul e „margarete”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- margaretei
- plural
- margarete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din germana Margaretenblume și franceza marguerite.