Înțelesuri
- 1
Tub cu lentile prin care se văd mai aproape lucrurile depărtate.
„Căpitanul privea țărmul prin lunetă.”
- 2
Geamul din spate al unei mașini.
„Luneta mașinii s-a aburit.”
- 3
(Tehnic) Dispozitiv care sprijină piesele lungi și subțiri în timpul strunjirii.
„Strungarul a fixat luneta ca axul să nu vibreze.”
Sinonime
- ochean
- telescop
Cum se folosește
Pluralul e „lunete”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- lunetei
- plural
- lunete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza lunette.