Înțeles
Care e înăuntru, interior; (figurat) care ține de suflet, de gândurile și trăirile cuiva.
„Simțea o liniște lăuntrică după ce își ceruse iertare.”
Antonime
Cum se folosește
Forme: lăuntrică, lăuntrici, lăuntrice.
Forme flexionare
- masculin plural
- lăuntrici
- feminin
- lăuntrică
- feminin plural
- lăuntrice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „înlăuntru”, cu sufixul „-ic”.