Înțeles
Care nu poate fi mituit sau abătut de la datorie; cinstit, integru.
„Judecătorul era cunoscut ca un om incoruptibil.”
Antonime
- corupt
- coruptibil
Cum se folosește
Forme: incoruptibilă, incoruptibili, incoruptibile.
Forme flexionare
- masculin plural
- incoruptibili
- feminin
- incoruptibilă
- feminin plural
- incoruptibile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (incorruptible) și din latină (incorruptibilis).