Înțelesuri
- 1
Sumă de bani pe care statul o cere obligatoriu cetățenilor și firmelor, fără contraprestație directă, pentru nevoile generale.
„Impozitul pe clădiri se plătește anual.”
- 2
(Învechit) Dare cerută supușilor de un stăpân; bir.
„Impozitul cerut de domn îngreuna viața țăranilor.”
Expresii și locuțiuni
- Impozit directimpozit stabilit pe numele persoanelor și al firmelor, după venituri sau avere.
- Impozit indirectimpozit inclus în prețul unor bunuri și servicii, vărsat la buget de firme, dar plătit de cumpărători.
Forme flexionare
- plural
- impozite
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul impositum (în sensul francezului impôt).