Înțelesuri
- 1
Abatere foarte mică, întâmplătoare și temporară de la o anumită stare.
„Fluctuațiile de temperatură sunt mici în apartament.”
- 2
Schimbare continuă, oscilație.
„Prețurile sunt supuse unor fluctuații permanente.”
Sinonime
- oscilație
- variație
- fluctuare
Antonime
Cum se folosește
Se pronunță «fluc-tu-a-ți-e»; plural: fluctuații.
Forme flexionare
- articulat
- fluctuația
- genitiv-dativ articulat
- fluctuației
- plural
- fluctuații
- plural articulat
- fluctuațiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (fluctuation) și din latină (fluctuatio).