Înțelesuri
- 1
(scris cu majusculă, în religiile cu un singur zeu) Ființa cea mai presus de toate, care a făcut lumea și o judecă.
„Bunica se ruga lui Dumnezeu în fiecare seară.”
- 2
(la plural) Zeu, ființă căreia i se închină oamenii într-o religie cu mai mulți zei.
„Grecii vechi aveau dumnezei pentru fiecare treabă.”
Sinonime
- Domnul
- zeu
- divinitate
- Creatorul
- Atotputernicul
Cum se folosește
Când e vorba de Dumnezeul creștinilor se scrie cu majusculă. Cu literă mică și la plural se scrie doar când e vorba de zeii altor religii.
Expresii și locuțiuni
- Ce Dumnezeu!se spune la nedumerire sau la supărare.
- Slavă lui Dumnezeu!se spune cu ușurare, când un lucru s-a sfârșit cu bine.
- Ferească Dumnezeu!se spune ca să alungi gândul la o nenorocire.
Forme flexionare
- articulat
- dumnezeul
- plural
- dumnezei
- plural articulat
- dumnezeii
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul domine deus, „doamne Dumnezeule”, cuvinte care s-au sudat în română.