Înțelesuri
- 1
Învățătură de bază a unei religii, pe care credincioșii o primesc fără s-o pună la îndoială.
„Dogma Sfintei Treimi e centrală în creștinism.”
- 2
Idee sau teorie socotită neschimbabilă și impusă ca adevăr de necontestat.
„Pentru el, fiecare regulă a fostului antrenor devenise dogmă.”
Cum se folosește
Plural: dogme. G.-D.: dogmei.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- dogmei
- plural
- dogme
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (dogme) și din latină (dogma).