Înțelesuri
- 1
Fiecare dintre scândurile curbate care, strânse în cercuri de fier, formează pereții unui butoi sau ai unei putini.
„Dogarul a înlocuit o doagă putredă a butoiului.”
- 2
(Figurat) Fire, fel de a fi, de obicei ciudat sau sucit.
„Fiecare om are doaga lui.”
Cum se folosește
Plural: doage. Genitiv-dativ: doagei.
Expresii și locuțiuni
- a-i lipsi (cuiva) o doagăA fi cam nebun, a se purta ciudat.
- a fi (cam) într-o doagăA fi trăsnit, a avea purtări ciudate.
- a ajunge în doaga cuivaA ajunge să gândești și să te porți (rău) ca altcineva.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- doagei
- plural
- doage
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (doga).