Înțelesuri
- 1
Abatere de la direcția dată sau de la cea normală.
„Acul busolei arăta o deviație de câteva grade din cauza stâlpului de fier.”
- 2
(Fizică) Unghiul pe care îl face raza ieșită dintr-un sistem optic cu raza care a intrat în el; deflexiune.
„Trecând prin prismă, lumina suferă o deviație.”
Sinonime
- abatere
- deviere
- deflexiune
Cum se folosește
Genitiv-dativ: deviației; plural: deviații. Despărțire: de-vi-a-ți-e.
Expresii și locuțiuni
- deviație de septDeformare a peretelui care desparte în interior cele două nări.
Forme flexionare
- articulat
- deviația
- genitiv-dativ articulat
- deviației
- plural
- deviații
- plural articulat
- deviațiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (déviation).