Înțelesuri
- 1
Paza și păstrarea unui bun încredințat cuiva, mai ales a unuia pus sub sechestru.
„Utilajele au rămas în custodia firmei până la judecată.”
- 2
Dreptul și obligația de a avea un copil în grijă, după despărțirea părinților.
„Instanța i-a dat mamei custodia copiilor.”
Cum se folosește
Sensul legat de copii vine din limbajul juridic modern; în hotărârile românești se folosește și formula „autoritate părintească”.
Expresii și locuțiuni
- Custodia copiluluidreptul și datoria de a-l crește, hotărâte de judecător după divorț.
- A lua în custodiea primi un bun în păstrare, cu răspunderea de a-l îngriji.
Forme flexionare
- articulat
- custodia
- genitiv-dativ articulat
- custodiei
- plural
- custodii
- plural articulat
- custodiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul custodia („pază”).