Înțelesuri
- 1
Persoană care are în grijă paza și păstrarea unor bunuri, de pildă într-o bibliotecă, într-un muzeu sau într-o arhivă.
„Custodele sălii de lectură ne-a adus manuscrisele cerute.”
- 2
(Drept) Persoană căreia i se încredințează paza unui bun pus sub sechestru.
„Mașina sechestrată a rămas în grija unui custode numit de executor.”
- 3
(În tipăriturile și manuscrisele vechi) Cuvântul sau silaba scrisă jos, în dreapta paginii, și repetată la începutul paginii următoare, ca să se poată verifica ordinea foilor.
„În cărțile vechi, custodele din colțul paginii te ajută să vezi dacă lipsește vreo filă.”
Cum se folosește
Plural: custozi. Articulat: custodele.
Forme flexionare
- articulat
- custodele
- plural
- custozi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (custode) și din latină (custos, custodis).