Înțelesuri
- 1
Adăpost mic pentru păsări, porci sau câini, din scânduri sau din zid.
„Găinile dorm într-un coteț din fundul curții.”
- 2
(Fig.) Încăpere mică și înghesuită; închisoare.
„Locuia într-un coteț de cameră.”
- 3
Capcană pentru pește, din nuiele împletite cu papură, cu o deschizătură îngustă pe unde peștele intră și nu mai poate ieși.
„Pescarii au pus cotețe în iazul cu stuf.”
Cum se folosește
Plural: cotețe.
Expresii și locuțiuni
- a pune la coteț(ironic) a pune pe cineva la îngrășat, a-l îndopa.
Forme flexionare
- plural
- cotețe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (kotĭcĭ).