Înțelesuri
- 1
Încheietura dintre braț și antebraț, mai ales partea ei ascuțită dinspre spate.
„S-a lovit la cot de colțul mesei.”
- 2
Partea mânecii care acoperă această încheietură.
„Puloverul s-a rărit la coate.”
- 3
(Plural „coturi”) Locul unde un drum sau un râu își schimbă brusc direcția; cotitură.
„După cotul drumului se vede mănăstirea.”
- 4
(Plural „coturi”) Bucată de țeavă îndoită, care leagă două țevi așezate în unghi.
„Instalatorul a schimbat cotul de sub chiuvetă.”
- 5
(Substantiv masculin, plural „coți”, învechit) Veche măsură de lungime, cât de la cot până la vârful degetelor.
„Negustorul măsura pânza cu cotul.”
Sinonime
- cotitură
- meandru
- colț
Cum se folosește
Pluralul schimbă sensul: „coate” (ale corpului), „coturi” (cotituri, țevi), „coți” (vechea măsură).
Expresii și locuțiuni
- Cot la cotunul lângă altul, împreună.
- A da din coatea-și face loc împingându-i pe alții; (figurat) a se descurca fără scrupule.
- Mă doare-n cot!(familiar) puțin îmi pasă.
- Coate-goale(depreciativ) om sărac lipit.
- A-i ieși cuiva limba de-un cota obosi peste măsură, de efort sau de alergătură.
Etimologie
Moștenit din latină (cubitus).