DEX Dicționar

burghiu

substantiv neutruun sens

Înțeles

  1. Unealtă de oțel în formă de spirală, care se învârte și face găuri rotunde în lemn, metal sau zid; sfredel.

    „Am schimbat burghiul bormașinii ca să dau găuri în beton.”

Sinonime

  • sfredel

Cum se folosește

Articulat: burghiul; plural: burghie.

Atenție la scriere

  • Pâraie, sicrie, burghie: pluralul în „-ie” — Unele neutre terminate în „-âu” sau „-iu” au pluralul în „-aie” ori „-ie”, nu în „-uri”: „pârâu – pâraie”, „sicriu – sicrie”, „burghiu – burghie”.

Forme flexionare

articulat
burghiul
plural
burghie

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din turcescul burgu și din bulgarul burgija.

Alte cuvinte de pe litera B