Înțelesuri
- 1
(Familiar) Din belșug, mai mult decât e nevoie.
„Anul acesta am avut mere berechet.”
- 2
(Regional, substantiv neutru) Belșug, noroc neașteptat.
„Ploaia de după secetă a fost un adevărat berechet pentru țărani.”
- 3
(Regional, substantiv masculin) Om șiret, pus pe înșelătorii; haimana.
„Berechetul acela a păcălit tot târgul.”
Sinonime
- din belșug
- cu prisosință
- cu carul
Cum se folosește
Ca substantiv: plural berecheturi (belșug) și berecheți (om șiret).
Etimologie
Din turcă (bereket).