DEX Dicționar

banjo

substantiv neutruun sens

Înțeles

  1. Instrument cu corzi, la care cutia sonoră, rotundă, e învelită într-o membrană, iar gâtul e lung.

    „Banjoul se aude des în muzica country.”

Cum se folosește

Plural: banjouri.

Forme flexionare

articulat
banjoul
plural
banjouri

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (banjo).

Alte cuvinte de pe litera B