Înțelesuri
- 1
Bunurile pe care le primește o fată de la părinți când se mărită: bani, pământ, obiecte de casă.
„Bunica avea în ladă zestrea pregătită pentru nepoată.”
- 2
(Figurat) Tot ce are cineva, moștenirea, înzestrarea.
„Talentul la muzică e zestrea lui de la tatăl său.”
Cum se folosește
Nu are plural.
Expresii și locuțiuni
- Ladă de zestrelada în care fata își strângea zestrea.
- Fată cu zestrefată care aduce avere la căsătorie.
Forme flexionare
- articulat
- zestrea
- genitiv-dativ articulat
- zestrei
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latina dextrae („legământ solemn”).