Înțelesuri
- 1
Faptul de a urca; urcare, suire.
„Suișul pe munte i-a obosit.”
- 2
Loc înclinat care urcă; urcuș, pantă.
„Drumul avea un suiș abrupt.”
Antonime
Cum se folosește
Plural: suișuri.
Forme flexionare
- plural
- suișuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la sui, cu sufixul -iș.