Înțelesuri
- 1
Cântec ori piesă muzicală cântată pe înserat sau noaptea, lângă geamul unei persoane, ca dovadă de dragoste sau de respect.
„Chitaristul i-a cântat o serenadă sub balcon.”
- 2
Compoziție muzicală în mai multe părți, de caracter liric.
„Orchestra a interpretat o serenadă de Mozart.”
Sinonime
- serenată
Cum se folosește
Plural: serenade. Variantă: serenată.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- serenadei
- plural
- serenade
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (sérénade), din italiană și spaniolă (serenata), din germană (Serenade).