Înțelesuri
- 1
A pune sămânța în pământul pregătit, ca să încolțească.
„Au semănat grâul până la sfârșitul lui octombrie.”
- 2
A împrăștia ceva pe o suprafață, din loc în loc.
„Poteca era semănată cu petale.”
- 3
Figurat. A răspândi idei, vorbe sau stări în rândul oamenilor.
„Zvonul a semănat panică în tot cartierul.”
Sinonime
- a însămânța
- a presăra
- a răspândi
Antonime
- a culege
- a secera
Expresii și locuțiuni
- Ce semeni, aceea culegifiecare are parte de urmările faptelor lui.
- A semăna vrajbăa stârni ceartă între oameni.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- semăn
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- semeni
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- seamănă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să semăn
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să semene
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- seamănă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (seminare). Omonim cu „a semăna” = a fi asemănător, care vine din latinescul similare.