Înțelesuri
- 1
Toiag scurt, împodobit cu aur și pietre prețioase, pe care îl ține un rege ca semn al puterii.
„Regina ținea în mână sceptrul și globul.”
- 2
(Figurat) Puterea supremă, domnia.
„După moartea tatălui, sceptrul a trecut la fiul cel mare.”
Cum se folosește
Pluralul e „sceptre”.
Forme flexionare
- articulat
- sceptrul
- plural
- sceptre
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza sceptre și latina sceptrum.