Înțelesuri
- 1
Gândac negru, cu corpul lat și turtit, cu capul și picioarele dințate, care se hrănește cu bălegar.
„Scarabeul rostogolea o bilă de bălegar mai mare decât el.”
- 2
Pecete, piatră gravată sau bijuterie în formă de scarabeu, mai ales la vechii egipteni, la care era simbolul renașterii.
„În sarcofag, arheologii au găsit un scarabeu de piatră verde.”
Cum se folosește
Plural: scarabei; articulat: scarabeul, scarabeii.
Forme flexionare
- articulat
- scarabeul
- plural
- scarabei
- plural articulat
- scarabeii
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (scarabée) și din latină (scarabaeus).