Înțelesuri
- 1
Arbust mic, mereu verde, cu frunze înguste ca acele și miros plăcut, folosit ca condiment, în medicină și în parfumerie.
„Am pus o crenguță de rozmarin peste friptura de miel.”
- 2
Soi de măr de toamnă, cu fructe galbene și gustoase.
„În livada bunicului erau doi meri rozmarin.”
Cum se folosește
Plural: rozmarini.
Forme flexionare
- plural
- rozmarini
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din germană (Rosmarin).