Înțelesuri
- 1
Titlu purtat de conducătorul unui principat sau de membrii unei familii regale; prinț.
„Principele Carol a sosit în țară în 1866.”
- 2
(Istorie) Titlu dat împăratului roman, ca prim cetățean.
„Augustus s-a numit pe sine principe, nu rege.”
- 3
(Istorie, la plural) Soldați veterani din a doua linie a unei legiuni romane.
„Principii intrau în luptă după primul șir de ostași.”
Cum se folosește
Articulat: „principele”; pluralul „principi”. Nu se confundă cu „principiu” (regulă).
Forme flexionare
- plural
- principi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din italiana principe și latina princeps.