Înțelesuri
- 1
Lucru pe care cineva îl cere pentru că socotește că i se cuvine.
„Chiriașul are pretenția să i se scadă chiria.”
- 2
Părerea prea bună pe care o are cineva despre el și aerul de superioritate care vine de aici.
„Are pretenția că știe totul.”
- 3
(La plural) Exigențe mari, gusturi greu de mulțumit.
„E un client cu multe pretenții.”
Sinonime
- revendicare
- cerință
- exigență
- ifose
Antonime
- modestie
- simplitate
Cum se folosește
Se pronunță pre-ten-ți-e. Pluralul e „pretenții”.
Expresii și locuțiuni
- Fără pretențiisimplu, modest.
- Cu pretențiigreu de mulțumit, care vrea mult.
Etimologie
Din franceza prétention.