Înțelesuri
- 1
Element care se pune înaintea rădăcinii unui cuvânt, ca să formeze un cuvânt nou.
„În „dezlega” prefixul este „dez-”.”
- 2
Număr care se formează înaintea numărului de telefon ca să identifice o localitate sau o țară.
„Prefixul României este +40.”
Antonime
- sufix
Cum se folosește
Plural: prefixe.
Forme flexionare
- plural
- prefixe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (préfixe) și din latină (praefixus).