Înțelesuri
- 1
Instrument muzical cu clape, la care sunetul se face prin lovirea unor coarde de către ciocănele.
„Au adus pianul pe scări, cu patru oameni.”
- 2
Arta de a cânta la acest instrument.
„Face pian de la șase ani.”
Sinonime
- clavir
Expresii și locuțiuni
- Pian cu coadăpianul mare, de concert, cu corzile așezate orizontal.
- A cânta la pian în patru mâinia cânta doi inși deodată, la același pian.
Etimologie
Din germanul Piano, francezul și italianul piano, scurtat din pianoforte („încet-tare”, după puterea sunetului).