Înțelesuri
- 1
(Medicină) Boală psihică de lungă durată în care bolnavul își construiește convingeri false, dar bine legate între ele (că e urmărit, că e înșelat, că e o persoană foarte importantă), pe care nimic nu i le poate scoate din minte.
„Psihiatrul a pus diagnosticul de paranoia după mai multe consultații.”
- 2
(Familiar, prin extensie) Neîncredere exagerată, teama permanentă că ceilalți îți vor răul.
„După ce i s-a spart contul, a intrat în paranoia și își schimbă parola zilnic.”
Cum se folosește
Despărțire: pa-ra-no-ia. Genitiv-dativ: paranoiei.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- paranoiei
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (paranoïa), din greacă (paranoia, „nebunie”).