Înțelesuri
- 1
Moviliță de pământ pe care o scot la suprafață furnicile, cârtițele și alte animale când își sapă galeriile.
„Grădina era plină de mușuroaie de cârtiță.”
- 2
Prin extensie, furnicar; grupul mare de furnici care trăiesc împreună.
„Copilul a călcat pe mușuroi și furnicile s-au împrăștiat.”
- 3
Grămadă de pământ strânsă la rădăcina unei plante, ca s-o sprijine și s-o apere.
„Bunicul făcea mușuroaie la cartofi după prima prașilă.”
Cum se folosește
Plural: mușuroaie.
Forme flexionare
- plural
- mușuroaie
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Origine discutată: DEX îl trage din latinescul mus araneus (un fel de șoarece de câmp); alți lingviști îl apropie de „a mișuna”.