Înțelesuri
- 1
Bărbatul care se căsătorește, în ziua nunții sau în preajma ei.
„Mirele a așteptat-o pe mireasă în fața bisericii.”
- 2
(La plural, „mirii”) Cei doi care se căsătoresc.
„Mirii au deschis dansul.”
Antonime
Cum se folosește
Articulat „mirele”; pluralul e „miri”.
Forme flexionare
- articulat
- mirele
- plural
- miri
- plural articulat
- mirii
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Comparat cu albaneza mirë („bun”).