Înțelesuri
- 1
Destul de mic, și de obicei drăgălaș.
„Are o casă micuță, cu grădină în față.”
- 2
(Substantivat, familiar) Copil mic.
„Micuțul a adormit în brațe.”
Sinonime
- mititel
- micșor
- prichindel
Expresii și locuțiuni
- Cel micuțmezinul familiei.
- Micuț, dar voinicmic de statură, însă puternic.
Etimologie
Format în română de la „mic”, cu sufixul diminutival -uț.