Înțelesuri
- 1
(Masculin) Arbust mic de munte, mereu verde, cu flori albe sau rozalii și cu fructe roșii, comestibile.
„Pe culmile împădurite crește merișorul printre afini.”
- 2
(Masculin) Arbore mic, venit din Siberia, cultivat pentru fructele lui, din care se face dulceață.
„În grădina bunicii era un merișor plin de mere mici, roșii.”
- 3
(Masculin) Cimișir, arbust mereu verde, cu frunze mici, folosit la garduri vii.
„Aleea era mărginită de tufe de merișor tunse drept.”
- 4
(Neutru) Fructul acestor plante: un măr mic cât o cireașă sau o nucă, ori o boabă roșie de munte.
„Am făcut dulceață de merișoare.”
- 5
(Neutru, diminutiv) Măr mic, fructul mărului spus cu drag.
„Copilul ținea în mână un merișor roșu.”
Sinonime
- cimișir
Cum se folosește
Planta: merișor, plural merișori. Fructul: merișor, plural merișoare (DOOM 3).
Forme flexionare
- plural
- merișori
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).