Înțelesuri
- 1
Noroi moale, lipicios și alunecos.
„După ploaie, poteca era numai mâzgă.”
- 2
Pojghiță lipicioasă care apare pe mâncarea stricată sau rămâne pe fundul și pe marginile oalelor nespălate.
„Iaurtul uitat în frigider făcuse mâzgă la suprafață.”
- 3
Strat alunecos de alge sau de mușchi pe pietrele din apă sau din locurile umede.
„Am alunecat pe mâzga verde de pe pietrele pârâului.”
- 4
(Popular) Seva copacilor, de sub coajă.
„Primăvara, mâzga urcă prin trunchiul mesteacănului.”
Cum se folosește
G.-D.: mâzgii.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- mâzgii
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (mĕzga) și din bulgară (măzga).