Înțeles
Țesut care acoperă rădăcinile dinților și o parte din corpul lor.
„Gingiile îi sângerau când se spăla pe dinți.”
Cum se folosește
Variante vechi și regionale: gingină, gingenă. Plural: gingii.
Forme flexionare
- articulat
- gingia
- genitiv-dativ articulat
- gingiei
- plural
- gingii
- plural articulat
- gingiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (gingiva).